Cel mai fericit Paste!

By 09:00 , , ,

Hey,


Tot e perioada aceasta cu sarbatorile iar amintirea mi-a venit manusa pentru o postare asa ca o sa iti povestesc despre cel mai Fericit Paste al meu!

Nadasa, un satuc atat de mic, pitit printre dealuri si vai, printre paraie, campii si paduri care are un peisaj pitoresc cu un miros specific cu oameni frumosi si generosi.
Acest sat este in mare parte populat de persoane in varsta insa in vacante toata crema tineretului se aduna pentru a se simti bine, pentru a se relaxa si mai ales pentru a petrece clipe superbe cu familia si prietenii.
In Nadasa am trait cele mai frumoase vacante de pana acum!

In acea vreme se anunta un an greoi si am decis sa imi incarc bateriile undeva departe de casa. 
Deja ma obisnuisem sa fac sarbatorile departe de parinti si frati pentru ca de ceva ani mergem la colindat la Nadasa!
Bineinteles ca destinatia a fost aceeasi. Mi-am zis, ok... am invatat sa beau jin ars, sa colind si sa indur frigul naprasnic, ce se mai poate intampla primavara?!
S-a intamplat, nu-ti face griji!

Primul pas a fost sa primesc instructiunile de la tatal meu legate de cum sa urc cu masina dealul cu pietris si un pic abrupt. A fost floare la ureche dar stii si tu cum e sa faci pentru prima oara ceva mai ales cu un lucru care nu iti apartine (era masina tatalui meu).
De fiecare data cand intru in sat ma cuprinde un sentiment de fericire si ma trec toti fiorii din lume de entuziasm.
Imi amintesc ca de cum am ajuns am fost intampinata cu zambetul pe buze si cu bratele deschise de aceeasi oameni frumosi care mi-au marcat tineretea!
Totul arata frumos, de un verde crud superb, floricele pe ici pe colo si vara-mea care venea galop catre mine sa ma intampine. Doamne, ce dor imi e de ea! Ce dor imi este de toti!.. eh, toate la timpul lor!
Dupa cum stii, ardelenii is oameni cumpatati, calmi... inceti ar spune multi dintre munteni, olteni, moldoveni si dobrogeni! Prin urmare, nici vara-mea si nimeni altcineva nu alerga catre mine sa-mi sara in brate.. veneau timizi (asa mi se parea) catre mine si ma imbratisau cu drag, dor si caldura! Eu in schimb, nu stiam cum sa nu sar in sus de bucurie si sa nu ma invart ca un titirez prin curte de la energia ce o primeam de la ei.
Am intrat in curte, in casa si bineinteles ca primul lucru dupa "buna ziua, ce mai faci?" a fost "Hai sa
bem un jin ars!"
Nu, ardelenii nu-s betivi, aia e licoarea lor magica exact asa cum si in Asterix si Obelix aveau o licoare d'asta! Efectul e cam acelasi...cred! :))
Dupa, ca iti era foame sau nu, mancai de rupeai! Mancare buna, consistenta si delicioasa!
Oamenii de acolo nu-s bogati! N-au palate, ferme, masini! Ei au alt gen de bogatie pe care eu o pretuiesc enorm! 
Ei sunt BUNI! Niciodata nu mi-a lipsit nimic acolo!(poate niste haine in plus iarna...)
Dupa masa de la Tataisa (cumnata bunicii mele si gazda mea) am inceput vizitele pe la vecini. 
Am ajuns la una dintre putinele familii cu care nu ma inrudesc din acel sat si acolo am aflat ca daca vin fara parinti este de datoria mea sa ii reprezint! Prin urmare, aveam de tras tare, doar tineam locul tatalui si mamei mele!
Tot acolo am invatat ca nu e frumos sa refuz si mai ales ca NU trebuie sa pun paharul de tuica jos pentru ca asta inseamna ca mai vreau... mi-au zis asta dupa ce am baut cateva pahare!!! Amuzanti rau ardelenii astia ai mei!
Am facut fata cu brio si mi-am reprezentat familia cu TARIE, la propriu si la figurat!
Intr-un final am ajuns si la birtul din sat unde mi-am reintalnit prietenii! A fost o reintalnire frumoasa ca mai toate celalalte!
Pe vremea aia fumam... si n-ai idee cat Winchester, Viceroy si LM poti sa bagi daca uiti sa iti iei tigari din Reghin... Mi-a fost invatatura de mine...in fiecare an:))
La aceasta intalnire am aflat defapt ce o sa se intample de Paste... La ei Pastele nu e ca la noi....dar pana atunci mai am de povestit!
Pentru inceput mi-au zis ca ei fac repetitii la caminul cultural, ca ei danseaza si canta... ca o sa fie un spectacol Duminica!
Dupa ce mi-au povestit despre ce si cum o sa se intample mi-au spus ca-mi trebuie costum popular!

WHAT??? EU? DE CE? DE UNDE? CAND?
M-a ajutat matusa Anisoara cu poale, laibar, camasa cu de toate!
Am vopsit oua impreuna cu matusa, unchiul, tataisa si verisoarele mele! Pe atunci Diana era micuta si
atat de timida incat in momentul cand ma vedea fugea si se ascundea! Draga de ea.. acum e ditai caprioara!
Am pregatit bunatatile si tot atunci am fost alergata prin curte la prima ora din zi de unchiul meu Petrica cu paharelul cu licoare magica. Cica sa ma dreg! Oare stia el ceva mai bine ca mine?:))
Toate astea s-au intamplat Vineri si Sambata ziua!
Sambata seara acolo se merge la biserica cred ca pe la ora 22.00. Slujba tine pana la ora 00.30!
Atunci am auzit pentru prima oara prelegerea preotului din sat! A fost despre cat de naspa sunt drogurile si cat de rau ne fac.
Si a venit si Duminica! Prima zi de Paste!
Mi-am pus costumul de cateva kilograme, m-am infasurat fedeles de nu credeam ca mai pot iesi din el!
Rezultatul a fost unul foarte frumos si l-am purtat cu mandrie si respect!
Cel mai frumos a fost la biserica! Eram vreo 50-60 de oameni de toate varstele, in special tineri, imbracati in port national. Un tablou atat de frumos! Pozele, cred eu, vorbesc de la sine!
Inca un lucru, acolo nu exista coliva (mai bine) ci se impart colaci si mere in amintirea celor ce nu mai sunt. 
Intre timp, cativa dintre noi ne-am sustras la un prieten al caror bunici au casa langa biserica!
Am facut networking (cine naiba folosea pe atunci termenul asta???) adica am vorbit, ras, mancat si baut  apoi ne-am indreptat catre Caminul Cultural!
Acolo nu mi-a venit sa cred ce spectacol deosebit si amuzant au pregatit oamenii aia! Sincer, ii subestimasem foarte mult! Au un haz si o pofta de viata incredibile! Si bravo lor! Am ras pana la  lacrimi si cu dureri de abdomen!
Dupa spectacol am plecat fiecare la casele noastre, am mancat si ne-am facut somnul de frumusete pentru ca seara mergeam la Discoteca! Tot la Caminul cultural.
Noaptea a fost lunga presarata cu de toate!
M-a luat un prieten la dans popular ardelenesc si m-a invartit de n-am mai stiut cum ma cheama! Aviz amatoarelor!
Cred ca n-a existat data sa merg la Nadasa si sa nu invat ceva nou!
Am tinut-o in petrecere, dans si hohote de ras pana in ziua in care am plecat!
Dar stii sentimentul ala ca ti se rupe sufletul si parca lasi o parte din tine undeva si doare tare?
Ei bine, asta simt eu de fiecare data cand plec de la Nadasa!

Acolo niciodata nu a fost la fel! Da, casele is aceleasi, oamenii aceeasi dar intamplarile si sentimentele sunt mereu altele!

Da, poate oamenii de acolo nu vad cum le vad eu lucrurile! Ei stau acolo, aia este viata lor, e ceva normal pentru ei insa pentru mine, nascuta si crescuta in alta parte a tarii, in alt mediu cu alta cultura si educatie mi se parte fascinant si o sa merg acolo cu acelasi drag si acelasi dor!

Singurul regret pe care il am este ca am crescut si am plecat fiecare unde am vazut cu ochii ca sa ne facem un viitor si sa ducem o viata mai buna!
Unii s-au casatorit si au familii, altii sunt plecati la mii de kilometri distanta sau unii chiar nu-si mai pot lua liber de la serviciu.
Cu greu ne adunam si cu greu ne revedem ca in vremurile de altadata!
Sunt sigura totusi, ca atat ei cat si eu, pastram vii amintirile create impreuna si le povestim cu drag de cate ori avem ocazia!


In incheiere, cu lacrimi in ochi si cu un mare nod in gat, tin sa le multumesc acestor oameni minunati si sa le spun ca mi-e dor de ei foarte mult!

Paste fericit, sanatate, iubire si un dram de noroc!
Te imbratisez cu drag,
Anushcka!

You Might Also Like

0 comments