Jurnal de bord (1): Bucovina

By 10:00 , , , , ,

Hey,

O sa semene foarte mult cu "My week in photos", gen de postare pe care am vazut-o la multe bloggerite.
Ce o sa fie defapt? Un jurnal de bord, cum am zis si in titlu, impartit in mai mult postari pentru ca povestirile si intamplarile sunt cum sunt.


Vineri 22.05.2015 
Ma trezesc de dimineata, este cald, soare si am multa treaba de facut!
Hainele stau intinse, calcate, numai bune de impachetat. Pisica miorlaie de duca, mereu simte cand e vreo plecare si ea ramane sa-si faca de cap.
Trec orele cu repeziciune si nici nu stiu cand ajung in tren langa barbatul meu.
Este la fel de cald si la fel de soare, ma topesc pe scaun iar pe diagonala sta o doamna simpatica foc. Asculta fiecare cuvintel si fiecare glumita pe care o fac cu partenerul meu de aventura! Rade subtil de fiecare data si uneori mai arunca privirea amuzata ca sa stim ca ne place!
A coborat la Campina, poate prea devreme, ne distram impreuna! A tinut totusi sa imi spuna ca ii suntem simpatici si ca sunt tare!
Ore mai tarziu ajungem in Brasov. Ca niciodata, toti brasovenii care mi-au iesit in cale au fost recalcitranti. La BCR o doamna tipa de zor la casiera, la trecerea de pietoni am fost claxonata de un sofer- cica sa ma misc mai repede, taximetristul isi facuse o injectie si dadea vina pe mine ca e cursa scurta si ca urla la toti ceilalti conducatori auto... ne-a luat 8 lei pentru o cursa de 2! De scarba nici nu am mai comentat!
Ajungem in Mall Coresi, dam o tura, nimic diferit!
Mergem la un festival al berii Ciucas, bem si ne ametim serios de tot apoi mergem la gazde si SOMN de voie!


Sambata 23.05.2015
Trezire cu noaptea-n cap, ora 5 nu mi s-a parut niciodata o ora decenta pentru trezire. Ne imbarcam si pornim la drum. Destinatia: Gura Humorului.
Inainte sa ajungem undeva, oriunde in tara asta, dam o tura, 2, 3, 4 de centru in Miercurea-Ciuc!
Acolo nimic spectaculos de vazut doar ca ne-am invartit in cerc o ora. Toate drumurile erau inchise pentru ca nici acum nu stiu ce evemiment/procesiune a fost fix in ziua respectiva.
Am continuat drumul pana la Lacul Rosu unde am oprit pentru putin. Zona este superba iar ratusca aia nu ne dadea pace!
Am trecut prin Cheile Bicazului (mereu impresionante) pacat ca nu ai unde parca de comercianti pentru a admira frumusetile naturii.
Intr-un final am ajuns si la Gura Humorului.
Am lasat hainutele si am pornit spre Voronet. Din pacate era un pic innorat iar albastrul nu a iesit in poze la adevarata lui valoare.
La intoarcere ne-am oprit si am mancat cea mai buna mancare de acolo: Scrijele. Nu e cine stie ce dar combinatia e mortala!
Cele mai bune le gasesti "La Sasu"in Gura Humorului.


Duminica 24.05.2015
Dar stia cineva ca era in plan urcarea pe Rarau?
Ei bine, uite-ma pe mine cum imi misc fundul pe bolovani in drum spre Pietrele Doamnei.
Un peisaj superb, vremea numai buna pentru asa activitate iar eu obosita moarta cu limba pana in pamant dar cocotata in varf de munte faceam competitie caprelor negre!
Nu gasesti nicaieri linistea, pacea si aerul curat cum sunt cele din varful muntelui. Iti recomand sa traiesti macar o data aceasta senzatie minunata si linistitoare!
In poza de mai sus sunt poze cu noi Before and After... la inceput eram adormiti si la sfarsit eram... eram chiar bine si fericiti!
Si totusi, ce crezi ca mi-am zis dupa aceasta experienta?... "Gata, ma tin serios de sala de acum inainte!"
Dupa ce am coborat (mereu asta este partea distractiva) am vizitat Vatra Dornei, un orasel dragut, statiunea la fel... pacat ca nu gaseai nici un izvor sa bei o apa minerala naturala de la mama ei.
Am mancat o pizza si am pornit din nou la drum!
"Acasa" in Gura Humorului am oprit la Manastirea Humor.
Mare, impresionanta si frumos ingrijita!
Spre sfarsitul vizitei am observat o maicuta care inchidea cu cheia turnul. A trecut pe langa mine, linistita, smerita parca plutea.
La scut timp au aparut si tovarasii mei de calatorie moment in care maicuta s-a intors catre mine plina de mirare si m-a intrebat cum au reusit ei sa coboare din turn pentru ca ea l-a incuiat!
Nu, nu a fost mana divina! Ei nu au apucat sa viziteze turnul ci doar se intorceau din manastire unde facusera cateva, mai multe, poze!

Asa de incheiere, te las cu un cu un filmulet cu poze din prima parte a vacantei despre care tocmai ai citit.
Toate sunt puse in ordine cronologica si sunt facut de seful de trib, fotograful de serviciu, Marele Dadul!
Sper ca ti-a placut povestirea mea si ca vei reveni sa citesti si partea a doua a jurnalului de bord.
Pana una alta, iti multumesc de vizita!

Te imbratisez cu drag,
Anushcka!

P.S.: Daca ti-a placut sau daca informatiile au fost utile te rog frumos sa dai un SHARE. Multumesc frumos!


You Might Also Like

0 comments