Jurnal de bord (2): Bucovina

By 10:00 , , , , , , , , ,

Hey!

Revin cu partea a doua din vacanta mea petrecuta in Bucovina alaturi de oameni frumosi, dragi si
foarte amuzanti sau mai bine zis: amuzati!
De ce amuzati? Nu trecea zi in care sa nu se amuze pe seama mea pentru ca stau cu telefonul in brate si pentru ca imediat ce prind un pic de semnal il deschid si verific starea vizualizarilor, a comentariilor si a activitatii paginii de Facebook!
NU, nu mi-ai stricat vacanta pentru ca este o mare placere sa scriu pentru tine si in momentul in care vad ca mi-ai citit blog-ul mi se deseneaza un zambet larg pe fata!
Revenind la vacanta: data trecuta incheiasem cu ziua de Duminica si aventura din Rarau si Manastirea Humor(citeste mai multe aici) iar acum continui cum nu se poate mai logic cu:

Luni 25.05.2015

A fost prima zi in care eu si partenerul meu de aventura ne-am trezit inaintea Sefului de trib si a frumoasei sale neveste! Cred ca ne-a priit aerul de munte, mancarea de la Vatra Dornei si peisajul minunat de la manastire!
Ca in fiecare dimineata ne-am delectat cu o cafea facuta de gazda, am mancat putin (parca insistam sa facem foamea pe traseu atat eu cat si partenerul meu de aventuri) apoi ne-am urcat in bolid si am plecat spre manastiri!
Prima oprire a fost la Manastirea Moldovita! 
O data ce am trecut de poarta imensa de la intrare in fata noastra s-a asternut un tinut de basm! Peretii interiori ai curtii erau impanziti de ciorchini mari de liliac! Pervazurile erau acoperite de muscate multicolore, iarba de un verde crud din care rasareau pe ici-colo floricele albe ti se asternea la picioare ca un covor imens! 
Aici mirosul imbatator si linistea te invaluie intr-o pace sufletesca divina! 
La Moldovita totul parca pluteste intr-un tablou viu, ireal!


 Incarcati de energie am plecat spre ce-a de a doua manastire: Sucevita!
Aveam acelasi asteptari, sa intram in acelasi taram de basm dar, din pacate, nu a fost asa. 
Curtea este foarte frumoasa, curata, iarba proaspat tunsa, manastirea ingrijita, cu aceleasi picturi ca si la manastirile vizitate anterior. Nu vazusem nimic special si parca simteam un gust amar... o numeam monotonie-mai ales acum cand sitam ca se poate mai mult!

Am mers si am vizitat Muzeul manastirii.
Totul plin de istorie, de exponate care au fost atinse, manuite sau purtate de personalitati marcante, obiecte incarcate de evenimente, trairi si energie!
Ne aflam in fata vesmintelor fratilor Movila si asa am pornit o discutie cu Seful de trib despre istoria Romaniei din anii 1600.
O maicuta s-a apropiat de noi si am inceput un lung dialog!
Am vorbit o ora... sau doua?
Nu stiu, parca eram intr-o proza de Eliade pentru ca timpul a devenit doar un cuvant! Nu am simtit secundele nici minutele si cred ca nici orele trecand peste noi!
In acea discutie timpul a stat pe loc!
Mi-am dat seama cat de mica, rautacioasa si negativista sunt! Am realizat cat de inversunata sunt impotriva Bisericii si a oamenilor care fac parte din aceasta lume!
M-am urat pentru ceea ce sunt si m-am acceptat si iubit in acelasi timp! 
Atatea sentimente contradictorii intr-un moment atemporal! Atata incarcatura emtionala si energetica traite in cadrul unui dialog! A fost un moment unic si absolut minunat!
Maicuta Cecilia, un om atat de ancorat in realitate, cu cunostiinte vaste de istorie si nu numai ne-a desenat o lume in care razboaiele si povestile de iubire isi au rostul!
Aceasta fiinta a stiut cum sa ne explice ceea ce se intampla azi raportat la trecut si viitor!
Ne-a trecut prin subiecte si informatii la care nici prin cap nu ne trecuse sa ne gandim mai atent! Ne-a raspuns la absolut toate intrebarile fie ca le-am pus verbal fie ca nu.
O fosta inginera, acum maicuta m-a facut sa-l vad altfel pe Dumnezeu si-i multumesc pentru toate lucrurile bune pe care mi le-a facut in acest interval in care timpul pur si simplu...s-a oprit!
La plecare ne-a condus, ne-a intrebat cum ne cheama si a spus ca o sa puna o vorba buna pentru noi! 
A mai spus ca ne-ar fi luat in brate numai ca acest contact fizic nu este permisacest lucru pur si simplu nu a mai contat, deja ii simteam imbratisarea calda si pura!
M-am intors si m-am indreptat spre parcare abtinandu-ma sa nu plang! Am varsat cateva lacrimi pe care le-am sters rapid (de, sa nu ma vada ceilalti... Dar ce sa vezi? Si ceilalti faceau acelasi lucru ca mine!)!
Asta ramane intre noi dar si acum, in timp ce ti-am povestit asta m-au napadit lacrimile, doua au apucat sa iasa dar le-am prins repede in palma- sunt la birou si trebuie sa ma abtin (de, sa nu ma vada ceilalti si sa se ingrijoreze!).



Am plecat spre Putna dar drumul nu a mai fost la fel! Am fost atat de rascoliti incat am oprit muzica si ne-am ascultat gandurile!
Intr-un final am ajuns la ultimul obiectiv turistic al zilei: Putna!
O iubesc atat de mult pe mama si am ras cu asa putere cand am ajuns la manastire datorita ei! 
DA, mama era acasa la sute de kilometri si NU, nu vorbisem cu ea de zile bune! 
Era o amintire din copilarie de cand imi tineam capul in poala ei. 
Ea imi mangaia parul cret si mereu incalcit si in tot acest timp imi povestea despre istorie, geografie, manastiri, castele, cetati, carti, povesti, arta!
Mama este un atlas si are darul povestirii: un fel de Creanga atunci cand imi vorbeste de "Merisor", "Nadasa" si "Despre cea mai frumoasa fata"si un fel de Sadoveanu cand imi descrie cu lux de amanunte cele mai frumoase locuri ale lumii.
De data aceasta mama era un mare istoric, un fel de Djuvara, si imi povestea cum Stefan cel Mare si Sfant, dupa fiecare batalie, se suia pe cal, mergea ce mergea iar cand i se nazarea punea mana pe arc si tragea! In locul unde se infigea sageata acolo o punea de-o manastire!
Mi-a descris fiecare manastire in parte, parca eram acolo!
Asa s-a intamplat si cu Putna despre care mi-a spus ca la un moment dat (dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc) clopotul mare al manastirii a cazut fix la intrare! Si mi-a povestit ca acest clopot era maaaaaaaaaaaaaareeeeeeeeee si trebuia ocolit! Ca s-au chinuit sa il mute numai ca a fost imposibil din cauza greutatii enorme si ca acolo se afla si astazi!
Ei bine... d'asta m-a busit rasul cand am ajuns la Putna! 
Uite-o pe Anuscka ta, mama, cum intra val-vartej in curtea manastirii si cauta de nebuna (cu privirea) MARELE CLOPOT!
Si ce sa vezi, l-am gasit... in 3 clopote mai mici!!!
Si dai si razi si nu te mai opri! Partenerul meu de aventura, saracul, nu a inteles nimic la inceput. abia dupa ce i-am povestit ce imagine aveam eu asupra clopotelor (printre hohote) s-a alaturat bunei dispozitii ce umpluse parca toata curtea manastirii!
Si uite asa a fost la Putna! In rest: multi muncitori pentru ca se refacea curtea interioara, multi calugari (fiind singura manastire de calugari vizitata in aceasta vacanta) si mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant!
Am vizitat muzeul manastirii, un muzeu superb! De acolo am plecat cu o revista primita de la calugarul care statea la intrare. Acesta ne-a indicat sa citim articolul despre casatorie (o fi simtit el ceva?).
Ce m-a fascinat, atat la venire cat si la plecare, a fost ca pe dealul la poalele caruia Manastirea Putna se inalta alba, impunatoare si plina de istorie, este inscriptionat cu copaci numele marelui domnitor!
Ah, numai zambete si amintiri frumoase am avut in locul acesta!

In drum spre casa am hotarat sa trecem si pe la Schitul lui Daniil Sihastru! O camaruta sapata in piatra cu rabdare si daruire! Aici Stefan cel Mare venea si cerea sfatul duhovnicului sau.


Dupa aceaste vizite pline de incarcatura emotionala si amintiri care mai de cate mai ilare am decis sa oprim din magazin de incaltaminte in magazin de incaltaminte poate-poate cumparam ceva!
Ei bine, nu a fost asa: doar Seful de trib a gasit si si-a luat o pereche de incaltari tare faine! Noi, fetele, niste fitzoase pana in 30 de ani: "nu ca asta e scumpa dar frumoasa, nu ca asta e pentru doamne de 40+, nu ca asta e prea maro, prea neagra" si tot asa!
Partenerul meu de aventuri era de mult ratacit in jocul de pe telefon prin urmare nici el nu s-a ales cu mare lucru, bine-bine.. .s-a aples cu un pupic!


Oprim in Radauti sa mancam ceva, dam o tura de oras, nu apucam sa vizitam mai nimic si ne intoarcem acasa la "Gura Humorului".
Gata, somn de voie si maine ne asteapta o noua zi plina de aventuri si revederi emotionante!

Aici ma opresc si eu cu povestea, voi reveni data viitoare cu intamplari si trairi noi si intense!

Tu ai avut vreodata impresia ca timpul sta in loc?
Ai vorbit cu cineva care ti-a rasturnat tot universul? Daca da, cum a fost? Cum ai facut fata?

Te imbratisez cu drag,
Anushcka


You Might Also Like

0 comments